Mărturisirea vieţii

Mã numesc Batalu Dan şi doresc sã împãrtãşesc cu voi câteva lucruri din viaţa mea. Sper ca prin acestea sã vedeţi marea dragoste a lui Iisus pentru pãcãtoşi şi cât de frumos poate schimba El un om inutil, într-un om util.
M-am nãscut în 1970 în Bucureşti, România. Am avut o copilãrie frumoasã, pânã când pãrinţii mei s-au despãrţit. Dupã aceea am fost crescut de mama, dar am simţit mereu cã ceva nu este în regulã în viaţa mea. Nu m-am simţit niciodatã complet fãrã tatãl meu, dar mai rãu este cã am început o viaţã de pãcat cu prietenii mei. Totuşi, din când în când Dumnezeu a fost atent sã mã menţinã la un anumit nivel, astfel încât sã nu pierd orice şansã pentru a fi salvat. Despre felul meu pot spune cã eram un amestec între un copil drãguţ, dar şi rãuţ, probabil ca orice copil normal. Dar nu am crezut în Dumnezeu, pentru cã nimeni nu mi-a explicat cine este Dumnezeu şi cum ar trebui sã fie relaţia mea cu El. Sistemul educaţional de asemenea nega existenţa Lui, de aceea încercam din greu sã studiez explicaţiile ştiinţifice despre evoluţia lumii şi despre existenţa ei. Totuşi nu am putut înţelege, de exemplu, de ce este pãdurea aşa de frumoasã şi de ce eu, un animal, sunt aşa de impresionat de frumuseţea unei flori. În fine, am primit rãspunsul când aveam 21 de ani, pe când eram un student luptând din greu sã devin inginer. Pentru cã nu am crezut în Dumnezeu, nu am avut nişte principii clare de viaţã, astfel cã am rãnit mulţi oameni şi am pierdut multe oportunitãţi bune. De fapt, eu, creaţia lui Dumnezeu, am trãit ca un animal în întuneric. Am trãit în minciuni, eu însumi minţind ca o parte naturalã a vieţii mele. Dar în adâncul inimii ştiam cã ceva este greşit. Nu vroiam sã trãiesc ca un animal. Nu-mi plãcea sã rãnesc oamenii sau sã trãiesc o viaţã rea, dar era ceva mai puternic decât mine, care nu vroia sã mã lase liber. Nu aveam nicio idee despre faptul cã era un adevãrat rãzboi dincolo de ceea ce vedem cu ochii noştri obişnuiţi.
Acesta este un moment special din viaţã despre care vorbesc rar. Când eram student am fost foarte dezamãgit, când o colegã extrem de frumoasã a respins oferta mea de prietenie. Cred cã mulţi fraţi mã înţeleg. Dar slãvit sã fie Domnul, respingerea era o parte din marele Sãu plan de salvare a sufletului meu. În acea searã, mã plimbam prin parcul Politehnicii. Eram foarte trist şi m-am aşezat lângã un arbust, pe iarbã. Priveam cerul negru şi vedeam mici steluţe luminând pe el. Atunci am deschis gura şi am întrebat “Dumnezeule, unde eşti?” Am pus aceastã întrebare fãrã sã mã gândesc mãcar o secundã cã Dumnezeu îmi va rãspunde. Si ghiciţi? Dupã câteva zile traversam parcul Politehnicii în drum spre orele de Aikido. Pe drum, un bãiat din Coreea m-a oprit şi m-a întrebat dacã vreau sã studiez Biblia. Am rãspuns “Da”, fiind sigur 100 % cã îi voi dovedi cã nu existã Dumnezeu. Cred cã vã daţi seama cine şi ce a dovedit. Dupã primul studiu cu misionarul David, despre creaţia lui Dumnezeu, inima mea s-a umplut cu bucurii şi satisfacţii ireale. Era ca şi cum sufletul meu a primit apã proaspãtã dupã 21 de ani în deşert. Dupã 3 luni de studiu biblic L-am acceptat pe Iisus ca Salvator şi am devenit un creştin. Brusc, toatã natura şi mintea mea s-au schimbat, ca un orb care şi-a primit vederea înapoi. Nu am cuvinte sã exprim bucuria pe care am gustat-o. Am continuat sã studiez Biblia în fiecare sãptãmânã şi nu am lipsit deloc de la slujba de Duminicã. Viaţa mea se schimba pas cu pas, dar foarte clar şi frumos. Am predicat familiei mele despre Iisus şi mama mea L-a acceptat de asemenea. Apoi fratele meu şi tatãl meu. Slãvit sã fie Domnul.

Am decis ca toatã viaţa sã lucrez pentru Iisus şi sã spun şi altor studenţi despre dragostea Lui. Dupã ce am absolvit facultatea îmi amintesc cã am hotãrât sã mã rog pentru toate ţãrile comuniste. M-am rugat pentru China, dar niciodatã nu m-am gândit cã Domnul mã va trimite sã vorbesc personal studenţilor chinezi despre dragostea Lui. Dar asta s-a întâmplat mai târziu. Întâi am început studiile pentru master şi doctorat. În acelaşi timp slujeam misiunii Lui din campus. Am invitat studenţi la studii biblice şi am studiat cu mulţi dintre ei. Apoi Dumnezeu a vãzut cã sunt singur şi cã am nevoie de un ajutor potrivit. Mama obişnuia sã spunã: “Dan, cum crezi cã te vei cãsãtori dacã stai tot timpul în bisericã? Crezi cã soţia ta va bate la uşã şi te va întreba dacã vrei sã te cãsãtoreşti cu ea?” Si am rãspuns “Da”. Astfel, într-o zi, viitoarea mea soţie a sunat la poarta bisericii (nu a bãtut), iar eu m-am dus sã-I deschid uşa. Ei, vedeţi? Aveţi credinţã în Dumnezeu şi EL va avea grijã de toate. Dar credeţi cu adevãrat, nu pretindeţi. Când aveam 28 de ani m-am cãsãtorit. Acest lucru a fost o adevãratã provocare, fiindcã am descoperit cã eram egoist şi nicidecum Domnul Perfecţiune. Dar slãvit sã fie Domnul am învãţat împreunã cum sã avem o relaţie frumoasã, privind la Iisus, a cãrui dragoste este ilustratã perfect pe cruce. Dupã aproape 2 ani de cãsãtorie, am primit o bursã pentru cercetare la Universitatea Tongji. Dumnezeu m-a binecuvântat sã stau 3 ani în China, unii din cei mai frumoşi ani, pe lângã cei de cãsãtorie. Aici i-am întâlnit pe Hai Ying, Wang Hai, Tong Fei, Liu Miao, Hovik, Lucy şi de curând alţi mulţi fraţi. Sunt adânc mulţumitor lui Dumnezeu pentru aceastã binecuvântare. Când m-am întors în România, m-am dus la şeful catedrei de la facultate pentru a clarifica dacã voi lucra sau nu ca profesor. Încercasem de mai multe ori sã primesc o slujbã acolo, dar odatã am fost prea mândru sã accept, altã datã nu puteau ei sã angajeze. Dupã aproape 5 ani am primit prima mea slujbã realã, ca asistent universitar. Curând am fost promovat prin harul Sãu ca lector şi sper ca tot curând sã fiu promovat ca profesor conferenţiar. Dumnezeu a binecuvântat familia mea şi cu un bãieţel, care abia a început şcoala de 3 sãptãmâni. Ne rugãm pentru el sã devinã misionar în China. În prezent mã ocup cu studiul Bibliei în bisericã şi uneori, prin harul Domnului, predic Duminica.

Sper cã voi putea face mai mult prin puterea Lui şi voi fi un slujitor mai bun. Pãstorul meu obişnuia sã spunã cã în viaţã trebuie sã întâlneşti 3 oameni mari: un profesor bun, o soţie bunã şi un pãstor bun. Sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru pãstorul David care mi-a dat direcţii bune în viaţã şi m-a încurajat sã umblu prin credinţã în Iisus. Domnul sã-i binecuvânteze pe el şi pe soţia lui.

Dragi fraţi şi surori. În încheiere vreau sã vã spun cã trãind prin credinţã veţi primi doar satisfacţii frumoase, chiar şi atunci când vi se pare cã viaţa trece prin încercãri extrem de grele. Vreau sã vã asigur cã fiecare secundã petrecutã cu Dumnezeu înseamnã aur. De aceea vã încurajez sã veniţi la fiecare pãrtãşie a bisericii, chiar mai mult de o datã pe sãptãmânã. Nu pierdeţi slujba de duminicã, doar pentru cã vã gândiţi cã nimeni nu observã. Dumnezeu se uitã adânc în inimile noastre totdeauna şi vrea ca noi sã-I aparţinem 100 %. ţineţi continuu direcţia misiunii noastre printre studenţii chinezi (români). Dupã 10 ani, 20 de ani de viaţã sfântã în Iisus veţi putea scrie o nouã istorie a Chinei (României).

Dumnezeu sã vã binecuvânteze sã trãiţi prin credinţã. Amin!

Top