CHIAR DACĂ NU AM NIMIC… – Habacuc 3:1-2, 16-19

Intr-o zi, când un om I-a cerut un lucru lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu i-a răspuns că îi va da trei lucruri. În acel moment, el s-a bucurat pentru că a cerut un lucru, dar Dumnezeu vrea să-i dea trei lucruri. El s-a gândit şi I-a cerut Domnului: Doamne, ajută-mă să fiu un om iubit de alţi oameni. De aceea toţi îl iubeau mult şi orice femeie spunea: m-am îndrăgostit de tine şi căţelul lui dădea din coadă la stânga şi la dreaptă. Dacă mergea pe starda, i se cereau autografe. El n-a putut să aibă pace, de aceea I-a făcut lui Dumnezeu a doua cerere: Dumnezeule, scapă-mă de la oameni şi ajută-mă să fiu ca înainte, şi atunci s-a liniştit. A folosit două cereri şi a mai rămas una singură, dar nu ştia ce să ceară, de aceea I-a cerut a treia oară: Doamne, învaţă-mă ce să cer de la Tine. Astfel el a folosit cele trei cereri. Care îţi este cererea? În textul de azi, prorocul Habacuc se roagă: Reînsufleţeşte-Ţi lucrarea de-a lungul anilor, Doamne! Fă-o cunoscută în trecerea anilor! În mânie adu-Ţi aminte de îndurare. Habacuc era profet activ la Ierusalim prin anul 600 Î.Hr. Numele lui Habacuc înseamnă „îmbrăţisare” sau „îmbrăţisarea dragostei”. Martin Luther oferă o definiţie deosebită a acestui nume, spunând că „Habacuc înseamnă cel ce-l îmbrăţisează pe altul, îl ia în braţe.” Habacuc îşi strânge la piept poporul, îl mângâie şi-l încurajează. În zilele lui Habacuc, adică după ce a murit împăratul Iosia, Israel era ţara caracterizată de corupţie, de nedreptate şi era plină de idolatrie. Ţara urma să fie cucerită de către babilonieni. În această situaţie, ce a făcut Habacuc? Chiar dacă nu avea nimic şi era într-o situaţie întunecată, Habacuc a strâns la piept problema poporului şi s-a rugat. Chiar dacă n-avea nimic, el s-a bucurat în Domnul şi în Dumnezeul mântuirii. Dragii mei! În această oră, să învăţăm viaţa rugăciunii lui Habacuc, viaţa mulţumirii şi a bucuriei lui.

Unu, chiar dacă n-avea nimic, Habacuc se ruga (1,2). Cap. 3 este rugăciunea prorocului Habacuc. Habacuc s-a rugat Domnului fierbinte: ”Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Reînsufleţeşte-Ţi lucrarea de-a lungul anilor, Doamne! Fă-o cunoscută în trecerea anilor! În mânie adu-Ţi aminte de îndurare.” Când Habacuc a auzit vestea despre război, atunci s-a îngrozit, trupul i s-a cutremurat şi buzele i s-au înfiorat la acest glas (16). În această situaţie întunecată, Habacuc a avut subiectul rugăciunii clare: Reînsufleţeşte-Ţi lucrarea de-a lungul anilor, Doamne! În mânie adu-Ţi aminte de îndurare.  El s-a rugat pentru reînnoirea ţării Isarel. El s-a rugat pentru popor să se întoarcă de la lume, de la nedreptate la Dumnezeu. El s-a rugat să vină împărăţia lui Dumnezeu. El s-a rugat ca Dumnezeu să restabilească împărăţia lui Israel ca în zilele lui David. Ca numele lui, Habacuc a îmbrăţişat, a luat în braţe pe popor, şi-a strâns la piept poporul şi l-a mângâiat. Habacuc se roagă două lucruri pentru popor. El cere îndurarea Domnului în mânie: În mânie adu-Ţi aminte de îndurare. Azi oamenii vorbesc mult despre dragostea Domnului. Noi putem asculta des mesaj despre dragostea, iertarea şi pacea Domnului, dar nu vrem să ascultăm despre judecata şi mânia lui Dumnezeu. Dacă observăm V.T., termenul mânia lui Dumnezeu este repetat de 375 de ori. De fapt, Dumnezeu l-a ales pe Israel, l-a iubit şi l-a binecuvântat să fie un neam sfânt şi l-a eliberat din robia păcatului. Dar poporul israel a păcătuit înaintea Domnului şi n-a ascultat de Dumnezeu. Poporul Israel L-a dispreţuit pe Dumnezeu, a schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună, a cinstit şi a slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Poporul Israel a iubit lumea mai mult decât pe Dumnezeu Creatorul; poporul stătea împotriva Domnului zicând: unde este Dumnezeu? Poporul Israel şi-a astupat urechile faţă de cuvântul lui Dumnezeu; poporul Israel, măcar că a cunoscut pe Dumnezeu, nu L-a slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit. Dar Habacuc se roagă: Doamne, ai milă de noi, în mânie adu-Ţi aminte de îndurare. Chiar în acest moment, noi avem nevoie de această atitudine. Azi toţi au păcătuit şi lumea în care noi trăim e plină de păcat, nedreptate şi corupţie. Ce murdară e inima! De nenumărate ori am păcătuit şi am avut pofta cărnii. Datorită păcatului ne adunăm mânie pentru ziua mâniei judecăţii lui Dumnezeu. Mulţi tineri trăiesc fără credinţă, fără cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie de atitudinea rugăciunii lui Habacuc: Doamne, am păcătuit şi nu mă pot dezvinovăţi, ai milă de mine. În mânie adu-Ţi aminte de îndurare. Reînsufleţeşte-Ţi lucrarea de-a lungul anilor, Doamne! Doamne, ai milă de tineri să se întoarcă la Tine. Doamne, ai milă de biserica maranata. Când vine o mare foamete şi în timpul crizei economice, învaţă rugăciunea de la Habacuc şi roagă-te. Chiar dacă n-ai nimic, roagă-te. În Biblie, oamenii lui Dumnezeu L-au impresionat pe Dumnezeu prin rugăciune. Dumnezeu spune: „cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi scăpa” (Psalmtul 50:15). În timpul disperării având un vis, roagă-te. Acum 45 de ani, Martin Luther King a predicat aşa: „Am un vis, că cei patru copii ai mei vor trai intr-o zi intr-o naţiune in care nu vor fi judecaţi după culoarea pielii lor, ci după trăsăturile de caracter… Am un vis, ca într-o zi, pe dealurile roşii ale Georgiei, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor stapâni de sclavi vor putea sta împreună la masa înfrăţirii.” Acum trei săptămâni, Obama a devenit preşedinte Americii. Dragii mei! Având un vis,  rugaţi-vă ca Dumnezeu să binecuvânteze.

Doi, chiar dacă n-avea nimic, Habacuc mulţumeşte totdeauna şi pentru toate (16-18). Habacuc a zis aşa: „Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, lucrarea măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, turmele vor pieri din staule, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.” Ce minunat!  Cu adevărat, prorocul Habacuc era un om fericit. El s-a bucurat nu datorită bogăţiei lumii, ci mântuirii Domnului. Dragii mei, cum era situaţia lui Habacuc? Pe scurt, viaţa lui nu mergea bine deloc. În epoca agriculturii, pentru Israel smochinul, viţa, măslinul, roada de pe câmp şi turmele de animale erau foarte importante. El accentuează: chiar dacă smochinul nu va înflori, chiar dacă viţa nu va da nici un rod, chiar dacă lucrarea măslinului va lipsi şi chiar dacă câmpiile nu vor da hrană, chiar dacă turmele vor pieri din staule, chiar dacă nu aveam nimic, chiar dacă sunt în situaţie nefavorabilă, chiar dacă nu merge bine viaţa, chiar dacă sunt bolnav, chiar dacă sunt şomer, chiar dacă nu am cu ce mă sătură… Chiar dacă n-avea nimic, totuşi Habacuc a mulţumit totdeauna şi pentru toate pentru că el a crezut că lucrurile  materiale din lume vor trece, dar Dumnezeu nu. În Daniel cap.3, prietenii lui Daniel: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego nu s-au închinat statuii de aur pe care a înălţat-o împărat, de aceea împăratul a hotărât să-i arunce în cuptorul aprins. În acel moment, prietenii lui Daniel au zis împăratului Nebucadneţar: ”Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar dacă nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălţat-o.” Chiar dacă Dumnezeu nu ne va scoate din acest cuptor, chiar dacă suntem aruncaţi în cuptor, chiar dacă ne pierdem viaţa, chiar dacă ne înconjoară frica, teama, disperarea şi eşecul, chiar dacă… Chiar dacă Pavel a fost în temniţă mult timp şi de multe ori, Pavel s-a rugat şi L-a lăudat pe Dumnezeu cu cântări. Când Iosif era băieţandru, el a fost vândut în Egipt ca sclav. El a fost în închisoare datorită învinuirii, totuşi el n-a disperat şi nici n-a murmurat împotriva Domnului. Care este secretul? El a apucat pe Dumnezeul nădejdii şi el a crezut că Dumnezeu este cu el. El a devenit prim-ministru şi a aflat că fraţii Lui care l-au vândut în Egipt ca sclav au venit să cumpere mâncare, el mărturiseşte: Acum nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze o rămăşiţă pe pământ şi ca să vă ţină în viaţă printr-o mare salvare. Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu (Gen.45:5-8). Chiar dacă Iosif a fost vândut ca sclav, chiar dacă era în temniţă datorită învinuirii, el era bucuros şi plin de mulţumire faţă de Domnul. Pentru că el a crezut în Dumnezeu şi a apucat planul şi voia lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Iov era foarte credincios, era foarte bogat şi avea mulţi copii, dar într-o zi, datorită Diavolului, a pierdut toţi copiii şi averea. Diavolul l-a lovit pe Iov cu o bubă rea peste tot. Soţia i-a zis: „Tu rămâi neclintit în integritatea ta! Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!” Dar el i-a zis: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! Primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” Iov mai spune: Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce. Domnul a dat, şi Domnul a luat; binecuvântat să fie Numele Domnului (Iov 1:21). Iov, chiar dacă a pierdut toate: copii gingaşi, averea, onoarea…, chiar dacă avea bubă rea peste tot, în toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui (Iov 2:8-10). Iov I-a mulţumit lui Dumnezeu în orice situaţie şi condiţie. Pentru a alerga până la capăt în alergarea credinţei, să-I mulţumim Domnului aducându-ne aminte de harul răscumpărării Lui. Chiar dacă n-ai absolut nimic ca Habacuc, mulţumeşte Domnului. Chiar dacă ai pierdut toate ca şi Iov, mulţumeşte Domnului. Chiar dacă eşti într-o situaţie nefavorabilă ca şi Iosif, mulţumeşte Domnului.

Trei, chiar dacă n-avea nimic, Habacuc se bucura în Domnul şi în Dumnezeul mântuirii. V.18 spune: eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Când Habacuc a auzit planul judecăţii lui Dumnezeu faţă de Israel, atunci s-a îngrozit, adică inima i-a fost umplută de frică şi teamă. Mai departe, trupul i s-a cutremurat; buzele i s-au înfiorat la acest glas şi putrezirea a intrat în oase şi tremura înauntrul lui. Dacă observăm situaţia lui, el n-avea nimic decât disperare. Dar Habacuc n-a disperat, ci s-a bucurat în Domnul şi în Dumnezeul mântuirii lui. Pentru că Habacuc a crezut că Dumnezeu este mântuirea şi tăria lui. Neemia spune: bucuria Domnului este tăria voastră (8:10). Oamenii din lume spun că averea, puterea, onoarea şi bogăţia lumii este tăria lor. Dar Habacuc mărturiseşte: Domnul este tăria mea, mă bucur în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele. Aici, noi putem sublinia în Domnul şi în Dumnezeul mântuirii. Când n-ai nimic, nu merge bine viaţa deloc, cum te poţi bucura? Apostolul Pavel ne îndeamnă: bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: bucuraţi-vă. Pavel s-a bucurat, dacă nu era aşa, el nu ne-ar fi îndemnat să ne bucurăm. Dacă observăm viaţa lui Pavel, el L-a urmat pe Isus, adică a încălcat pe urmele lui Isus, L-a apucat pe Isus în orice situaţie şi a încercat să înveţe caracterul Domnului Isus. Chiar dacă n-ai nimic, tu tot te vei bucura în Dumnezeul mântuirii tale. În Biblie, oamenii lui Dumnezeu s-au bucurat când L-au întâlnit pe Isus Hristos. Când L-a întâlnit pe Isus, samariteanca, femeia tristă a devenit femeia bucuroasă, femeia disperată a devenit femeia plină de speranţă, femeia care mergea cu capul plecat a devenit o femeie care a propovăduit pe Isus Hristos. Dumnezeu te-a mântuit, te-a ales dintre mii şi mii de oamenii. Când te-ai pocăit şi L-ai primit pe Isus în inima ta ca stăpânul tău, atunci Dumnezeu a scris numele tău în cartea vieţii, de aceea tu te poţi bucura în Dumnezeul mântuirii tale. De fapt, trăiam în păcat, după poftele firii noastre păcătoase, eram morţi în greşelile noastre şi eram din fire copii ai mâniei, dar lui Dumnezeu i s-a făcut milă de noi şi L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume. Domnul Isus a lăsat toată puterea şi gloria cerească şi s-a coborât la nivelul nostru. El ne-a iubit atât de mult şi a venit pe pământ ca să ne mântuiască. El a luat păcatul tău şi a suferit la Golgota pe cruce. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi din morţi. Mai departe, Dumnezeu a promis că cui crede în El, îi va ierta toate şi nu va întreba despre trecutul lui, adică Isus Hristos te-a iubit; te-a ales; te-a mântuit şi ţi-a iertat păcatele murdare. Datorită Domnului Isus Hristos, ai primit viaţa veşnică de la Dumnezeu ca dar. Datorită Domnului Isus Hristos, ai devenit copilul lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei lui Dumnezeu. În El sunt toate. Chiar dacă n-ai nimic, totuşi poţi mulţumi totdeauna datorită Domnului. Chiar dacă n-ai nimic, totuşi te poţi bucura în Dumnezeul mântuirii tale. În Coreea, o doamnă în vârstă, necăsătorită, în copilărie a suferit o paralizie cerebrală. Datorită paraliziei cerebrale, ea n-a trăit niciodată o viaţă normală şi nici n-a putut să vorbească. Dar după ce L-a primit pe Isus în inimă, ea a scris multe poezii şi poeziile pe care ea le-a scris ne impresionează mult. Ea a scris o poezie care se numeşte „Eu”. Eu nu am averea pe care o are altul; eu nu am abilitatea pe care o are altul; eu nu  am sănătatea pe care o are altul; dar eu am ceva ce altul n-are; eu am văzut pe cineva pe care altul nu l-a văzut; l-am auzit pe acela pe care altul nu l-a auzit; am primit dragostea pe care altul n-a primit-o şi am înţeles ceea ce altul n-a înţeles. Eu nu am ceea ce altul are, dar Dumnezeul cel drept mi-a dat ceea ce altul n-are.” Pentru ce lucru mulţumeşte şi se bucură? Datorită paraliziei cerebrale, ea n-a avut cam 90% din ceea ce noi avem. Dar ea L-a întâlnit pe Isus ca mântuitorul ei personal. Când L-a primit pe Isus în inimă, ea s-a bucurat şi striga: chiar dacă nu am ceea ce altul are, chiar dacă nu am sănătate, chiar dacă nu am abilitate, chiar dacă nu am, mă bucur pentru că am primit dragostea lui Isus, am auzit glasul Lui. Datorită Domnului Isus mulţumeşte totdeauna şi pentru toate. În America era un afacerist, îl chema Sunderson. Când el începea o afacere, nu mergea deloc. Mai ales, el s-a internat în spital şi datorită disperării voia să se sinucidă. Într-o noapte, el nu putea avea somn uşor şi mai ales undeva se auzeau cântări de laudă. El a fost tare impresionat şi s-a dus să vadă de unde se aud, dar n-a aflat. A doua zi, iarăşi se auzeau cântări de laudă. El s-a dus şi a văzut că un bătrân veterinar care îşi pierduse picioarele făcea curăţenie. Suderson l-a întrebat: de ce eşti bucuros şi din ce motiv cânţi? Bătrânul mărturisea: când am pierdut picioarele, am disperat şi a vrut să mă sinucid, dar prin credinţa în Isus sunt mântuit şi sunt copilul Lui; am primit Duhul Sfânt. Acum mă bucur tare mult, de aceea cânt cântări de laudă. Atunci Sunderson s-a gândit: bătrânul n-are picioare dar trăieşte cu bucurie, dar eu sunt sănătos şi sunt disperat. De atunci, el a avut speranţă şi curaj. În timpul disperării, Habacuc s-a rugat pentru popor. Chiar dacă n-avea nimic, Habacuc a strâns la piept poporul şi s-a rugat. Chiar dacă n-ai nimic, chiar dacă nu merge bine viaţa, chiar dacă eşti întristat în toate felurile, chiar dacă n-ai văzut nici o ieşire, ca Habacuc roagă-te, mulţumeşte şi bucură-te. Ca Habacuc, ia în braţe studenţii, strânge la piept campusul şi roagă-te: Doamne, ai milă de campus şi în mânie adu-Ţi aminte de îndurare.

Sf. Francisc din Asissi se ruga aşa: Doamne, fă din mine unealta Păcii Tale

Acolo unde este ură s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensă s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greşeală s-aduc adevăr,
Acolo unde este neîncredere s-aduc credinţă,
Acolo unde este disperare s-aduc speranţă,
Acolo unde este întuneric s-aduc lumină Ta,
Acolo unde este tristeţe s-aduc bucurie…

Top