Soarele răsare din est şi apune la vest. După iarnă, vine primăvară, apoi vară, toamnă şi iarnă. Iarna nu e ca vara. Aceasta este legea neschimbată a naturii.
În versetele 7 şi 8 Pavel spune: “Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui păcătoasă, va secera din firea păcătoasă stricăciunea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” A sădi sămânţa este foarte important. Dacă nu semănăm primăvara, cum putem aştepta roada la toamnă? Dacă semănăm sămânţa bună şi multă, aducem roadă bună şi multă, dar dacă semănăm sămânţa rea, vom aduce roadă rea. Dacă semănăm sămânţa cu lacrimi, vom secera cu bucurie. Aceasta este legea naturii. Aceasta este ordinea creaţiei lui Dumnezeu. Dacă încalcă omul legea naturii, o să aibă multe probleme. ONU şi toată lumea se îngrijorează foarte mult pentru încălzirea globului. Dumnezeu a creat vaca să mănânce iarbă, dar oamenii au făcut mâncarea instant din carne sau oase şi au dat-o vacilor, de aceea a apărut o boală: boala vacii nebune. Dumnezeu a stabilit familia între un bărbat şi o femeie, dar datorită homosexualităţii, SIDA a apărut şi ucide omenirea. Dragii mei! Noi să ne rugăm să nu încălcăm ordinea creaţiei lui Dumnezeu şi legea naturii. Ioan 12:24 Domnul Isus spune: ”Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă.” Dragii mei! Pentru a aduce multă roadă, ce semănăm? Pentru a aduce multă roadă, ce să facem?
Unu, să vă respectaţi şi să vă iubiţi unul pe altul (6).
În versetul 6 spune: ”cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.” Dacă noi observăm epistolele pauline, ne putem da seama de faptul că Pavel accentuează nişte cuvinte: în Hristos; har; prin credinţă, suferinţă, pace, cruce, împreună şi unii altora. Pentru a aduce multă roadă, să se respecte unii pe alţii, adică între păstor şi oaie; între lideri şi fraţi trebuie să fie respect. În biserica noastră avem o tradiţie frumoasă: pe cel începător noi îl numim oaie şi cel care învaţă biblia este păstorul. Păstorul iubeşte oaia şi oaia ascultă de păstor. Eu nu am invidie nici competiţie faţă de tine. Când tu cumperi maşină sau apartament, nu mă doare burta, ci mă bucur. Când ne-am născut din nou, atunci împreună noi suntem familia lui Dumnezeu. Atmosfera bisericii primare era ca familie. Ei s-au adunat des într-un loc. Dacă observăm în F.A se spune: toţi împreună erau nelipsiţi de la templu în fiecare zi, au mâncat. Ei nu s-au adunat de două ori pe săptămână după program, ci din toată inima în fiecare zi. Pavel a predicat până la miezul nopţii, de aceea un tânăr ascultând mesajul lui Pavel, moţăind a căzut de la etaj şi a murit (cap.20). Biserica primară, împreună a mâncat, împreună a dormit şi împreună s-a rugat. Atunci evanghelia lui Isus s-a răspândit peste tot. Prin versetul 6 noi ne putem da seama de faptul că biserica din galatia a avut o problemă: oile nu-l respectau păstor, oile nu-l iubeau pe păstor. În cea dintâi călătorie misionară a lui Pavel, el a predicat Evanghelia în Galatia şi a plantat biserica acolo. Creştinii din Galatia au primit evanghelia prin Pavel şi L-au primit pe Isus ca Domn şi Hristos. Pentru ei, Pavel era tatăl spiritual. Dar după ce a plecat Pavel din Galatia, iudeii i-au înşelat pe creştinii galateni spunându-le: Pavel nu era un apostol adevărat; Evanghelia lui Pavel nu era cea adevărată; neamurile trebuiau să accepte tradiţiile iudaice, inclusiv circumcizia, pentru a fi mântuite. În a doua călătorie misionară, Pavel a vizitat din nou Galatia, el şi-a dat seama de faptul că creştinii au fost înşelaţi de iudaism. Deci Pavel scrie această epistolă ca ei să se iubească, să se respecte unii pe alţii. Pavel a dorit ca galatenii să aducă roada Duhului Sfânt. Pentru a aduce multă roadă şi roada Duhului Sfânt, Pavel îi îndeamnă pe galateni să se respecte unul pe altul şi să aibă o relaţie bună. Pentru a aduce multă roadă şi roada Duhului Sfânt, ce să facem?
Doi, să semănăm sămânţa bună (8).
Versetul 8 spune: ”Cine seamănă în firea lui păcătoasă, va secera din firea păcătoasă stricăciunea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” Sămânţa e foarte importantă. Dacă tu vrei să aduci roadă bună, să semeni sămânţa bună. Dacă tu ai semănat buruieni, vei secera din buruieni. Trăind pe acest pământ, noi semănăm două feluri de seminţe: sămânţa păcătoasă şi sămânţa Duhului Sfânt. După sămânţa pe care o semănăm vom aduce neapărat şi roada. Domnul Isus spune: ”Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune (Matei 7:16-18).” La fel este şi în legea spirituală şi legea evanghelizării. Evanghelizarea înseamnă a semăna sămânţa adevărului în inima oamenilor. Dacă vrem să aducem roada evangheliei, atunci să semănăm sămânţa evangheliei. Dacă vrei roada fericirii, sădeşte sămânţa fericirii. Vrei roada împăcării? Sădeşti sămânţa împăcării. Când semănăm sămânţa evangheliei cu lacrimi, atunci vom secera cu bucurie. Noi cunoaştem o cântare din Psamul 126: ”Cu bucurie vor secera aceia, care aici cu lacrimi pun sămânţa lor …. “ De ce plugarul seamănă harnic sămânţa? Pentru că are speranţa de a secera în viitor. Dintre noi, cineva a văzut un plugar care nu seamănă, dar aşteaptă roada? Cineva a văzut grâu care n-a căzut pe pământ şi n-a murit, aducând roadă de 30, 60 sau 100 de ori? În biserica primară, creştinii au semănat sămânţa sângelui martirilor, şi au adus sămânţa bucuriei şi victoriei. În jurul Romei erau catacombe. Catacomba era un cimitir subteran şi are peste sute de km. În Biserica primară, creştinii s-au ascuns în catacombe şi au păzit credinţa. Acolo nu era lumină, era un miros îngrozitor, umezeală, dar cam 300 de ani peste un milion şi jumătate au devenit martiri. Acolo ei L-au lăudat pe Dumnezeu şi I-au mulţumit Domnului. Acolo ei au păzit credinţa. De ce au sacrificat? Ei au avut speranţă în cer, adică ei au semănat sămânţa credinţei care aduce mare bucurie în cer. Dragii mei! Să semănăm sămânţa rugăciunii. Când faci rugăciune neîncetat împreună cu copilul tău ţinând măinile lui, copilul tău va creşte bine şi va deveni copilul lui Dumnezeu. Când faci rugăciune pentru poporul tău, la urmă Dumnezeu binecuvântează. Mulţi fraţi vin vineri seara la rugăciune şi se roagă, ceea ce înseamnă că deja a căzut sămânţa rugăciunii şi va aduce multă roadă. Rugăciunea e sămânţa bună. Să semănăm sămânţa devotamentului. În Matei 6:19 Domnul Isus spune: ”Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” M-am născut şi am crescut la ţară, mai ales, tatăl meu era plugar, de aceea ştiu destul de bine cum semăna şi cum secera. În copilărie nu aveam ce să mâncăm, dar în hambar era orez, şi eu spuneam mamei: mama, avem orez, hai să mâncăm, atunci mama spunea: aceasta e sămânţa pe care o vom semăna. În copilărie, când tata semăna orez, am considerat că tata aruncă orezul. Dar mai târziu, mi-am dat seama că de peste 400 ori mai mult seceră. Slavă Domnului! Dacă tu semeni sămânţa devotamentului pentru Domnul, vei secera cu o binecuvântare foarte mare. Dragii mei! Să ştii că chiar dacă nu are ce să mănânce, plugarul nu mănâncă sămânţa. Adică plugarul păstrează sămânţa. Cred că zeciuială e acest fel de sămânţă. Maleahi 3:9-12 Domnul spune: ”Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. Şi voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă, (lăcusta) şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oştirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul oştirilor.” Tu crezi lucrul acesta? Dragii mei! Semănaţi sămânţa zeciuielii. Şi observaţi cuvântul şi promisiunea Domnului: Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. Dragii mei! Cred că sigur Dumnezeu binecuvântează sămânţa devotamentului tău. Am văzut că Dumnezeu binecuvântează familiile care trăiesc pentru el. Când am început lucrarea Domnului, atunci la închinare eram noi doi. Dar noi am dăruit zeciuială şi Rebeca era casieră şi ea în caiet scria cheltuielile. Până acum Dumnezeu ne-a condus pe cale cea bună şi ne-a binecuvântat să trăim pentru Numele Lui. Slăvit să fie Numele Lui! Dragii mei! Sămânţa bună e sămânţa rugăciunii şi devotamentului. Sămânţa bună e sămânţa evanghelizării. A invita un suflet la Domnul este un premiu mare în cer. Pavel strigă către Tesaloniceni: Cine este nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de laudă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră (1Tes.2:19-20). De ce noi trebuie să semănăm sămânţa evangheliei şi plantăm cuvântul crucii în inimile studenţilor? Pentru că există împărăţia lui Dumnezeu şi iad. Dacă cineva crede în Isus va fi mântuit şi va intra în cer, pe de altă parte, dacă nu crede, intră în iad. Aceasta este legea spirituală pe care Dumnezeu a stabilit-o. Toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu şi plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu ne-a iubit atât de mult şi ne-a dat pe Singurul Său Fiu. Dumnezeu ne-a dat o nouă lege spirituală: cine crede în Isus, va avea viaţa veşnică. Dragii mei! Dacă noi nu predicăm şi nu propovăduim evanghelia, cum pot auzi tinerii studenţi? Dacă nu aud evanghelia, cum vor crede în Isus şi cum vor chema Numele lui Isus? Dragii mei! Astfel a semăna sămânţa evangheliei e atât de important. Tu nu vrei să semeni această sămânţă în inimile studenţilor? Tu n-ai dorinţă să trăieşti ca misionar? Când semănăm cu lacrimi sămânţa predicării, vom secera cu bucurie. Pentru a aduce multă roadă şi roada Duhului Sfânt, ce să facem?
Trei, să semănăm cu răbdare (9).
Versetul 9 spune: ”să nu ne pierdem inima făcând binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Aceasta este promisiunea Domnului. Toate lucrurile ne cer răbdare. Dragii mei! Nu fi descurajat, nu renunţa, nu-ţi pierde inima. Iacov 5:7 spune: ”Fiţi deci îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, având răbdare până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbtători, întăriţi-vă inimile.” După ce semănăm sămânţa rugăciunii, devotamentului, evanghelizării şi dragostei ca şi plugarul să răbdăm până la capăt. Dacă tu ai demisionat de unde ai lucrat, nu-ţi pierde inima, nici nu te descuraja, la timpul potrivit vei secera. Tu ai restanţe nenumărate, nu-ţi pierde inima, nici nu renunţa, la timpul potrivit vei secera. Pentru a nu-ţi pierde inima, a nu te descuraja şi a nu renunţa, să ai o viziune, un vis în Domnul Isus Hristos. Martin Luther King a predicat într-o zi aşa: eu am o viziune şi un vis. Am vis că, cândva, urmaşii celor care sunt sclavi şi urmaşii celor care au avut sclavi vor mânca împreună fiind fraţii. Eu am o viziune şi un vis. Am visul că în această ţară, 4 dintre copii mei vor trăi primind apreciere nu după culoare, ci după abilitate. Am vis că toţi vor fi fraţi în Domnul Isus. Eu am vis că pe munţii disperării fac tunelul speranţei. El a plantat în inimile lor speranţa şi i-a ajutat ca ei să nu dispere, nici să nu renunţe. Până la 1950, negri nu erau jucători renumiţi la sport, pentru că ei primeau ridiculizare. Dar cum e azi? Regele la basket e Jordan, la Golf Tiger Woods, la olimpiadă mulţi alergători câstigă medalie de aur. Luna trecută Obama a fost ales drept candidat la preşedinţie al partidului democrat şi are şansă sa câştige preşedinţia, adică va deveni primul preşedinte negru. Acum 40 de ani, Luther King a semănat sămânţa mică, şi a avut un vis, la urmă Dumnezeu a binecuvântat visul lui. Isus Hristos a avut un vis ca împărăţia lui Dumnezeu să se răspândească peste tot şi de la început până la moarte şi chiar înainte de a se înălţa la cer a predicat un subiect despre împărăţia lui Dumnezeu. A răbdat agonia crucii pentru împărăţia lui Dumnezeu. Pavel a avut un vis să vestească evanghelia în Roma. Când a fost dus la Roma şi a fost legat în lanţuri ca prizonier şi a fost în temniţă, el n-a disperat, nici n-a renunţat la vis, ci în temniţă a începutut studiul Bibliei şi Onisim s-a născut din nou. Am un vis ca Domnul să stabilească 120 de profesori universitari şi campusul să fie cucerit de evanghelia lui Isus. Am un vis ca Dumnezeul Cel viu să stabilească 10.000 de familii creştine şi societatea să fie plină de lauda pentru Domnul. Tu vrei roada Duhului Sfânt? Seamănă sămânţa credinţei, sămânţa devotamentului şi a răbdării. Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi dea un vis mare şi o viziune mare ca şi Pavel. Dragii mei! Deschideţi-vă inima larg şi Dumnezeu v-o va umple.
Amin!