Acum câteva săptămâni, noi am învăţat viaţa frumoasă a lui Isus cu privire la predicare şi rugăciune. Predicarea şi rugăciunea este obiceiul Lui sfânt. Dacă observăm viaţa publică a lui Isus, El s-a străduit foarte mult pentru predicare şi rugăciune. Cu adevărat, El a venit pe acest pământ să caute şi să mântuiască ce era pierdut. El a început o zi cu rugăciune şi chiar înainte de a fi răstignit pe cruce S-a dus la Ghetsimani şi acolo S-a rugat: ”Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!.” Isus Hristos, Domnul nostru a apucat planul şi voia lui Dumnezeu prin rugăciune. Pe când era pe cruce, agonia era mare, totuşi S-a rugat: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! De pe cruce El a făcut rugăciunea iertării. Prin rugăciune, El S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Dragii mei! Să călcăm pe urmele lui Isus şi să imităm viaţa frumoasă a lui Isus cu privire la predicare şi rugăciune.
Azi aş dori să învăţăm viaţa frumoasă a lui Isus cu privire la ascultare. Dragii mei! Vă întreb, ce este mai uşor: ascultarea sau neascultarea? Ascultarea este roada creşterii spirituale. Azi în familie, la şcoală şi chiar şi în biserică nu se folosesc cuvintele „ascultare şi supunere”. Cu toate acestea, Biblia ne învaţă importanţa ascultării. Pregătind acest mesaj am descoperit un lucru foarte important: Omul ascultător e un om credincios; Dumnezeu binecuvântează pe omul ascultător şi Dumnezeu îl foloseşte pe omul ascultător în lucrarea Sa. Dumnezeu a binecuvântat ascultarea lui Noe, Avraam, Moise, David, Isaia şi ascultarea Domnului Isus.
Oamenii ascultători au experimentat puterea lui Dumnezeu prin ascultare. Ascultarea e frumoasă, minunată şi în familie, în biserică şi oriunde este nevoie de ascultare. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze să învăţaţi ascultarea lui Isus şi să fiţi oameni ascultători.
Unu, ascultarea e obiceiul sfânt al lui Isus pe care l-a învăţat din copilărie. Am întrebat-o pe sora Estera care a venit la noi din SUA: pentru a învăţa vioară ce vârstă e cea mai potrivită? Ea a zis că vârsta de aproximativ 5 sau 6 ani. De obicei, dacă nu ne formăm obiceiuri bune din copilărie, în adolescenţă noi plătim mai mult pentru a le învăţa. Un proverb spune: obiceiul de la 3 ani merge până la 80 de ani sau lucrul pe care l-am învăţat din leagăn, se duce până la mormânt. Deci, fraţi căsătoriţi, dimineaţa şi seara rugaţi-vă cu copiii şi citiţi cuvântul împreună şi ţinându-vă de mână veniţi la biserică. Mai ales, învăţaţi-i ascultarea. Ieremia 22:21 spune: ”Ţi-am vorbit când îţi mergea bine; dar tu ziceai: ”Nu pot să ascult!” Aşa ai lucrat din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu.” Evrei 5:8 spune ”măcar că era Fiu, a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit.” Mai ales, Domnul Isus a învăţat ascultarea din copilărie. Dacă observăm în Luca cap.2:51, când Domnul Isus avea vârsta de 12 ani S-a dus la Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor şi s-a întors la Nazaret. Mai ales, v.51 spune pe scurt viaţa Lui aşa: le era supus. De obicei Biblia nu spune despre viaţa lui Isus înainte de a începe lucrarea Sa mesianică. În Luca cap.2 se spune că atunci când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. De obicei, toţi iudeii se adunau în Ierusalim la această sărbătoare. Părinţii se întorceau socotind că era în ceata de călători, dar peste câteva ore au observat că nu era cu ei. S-au întors din nou şi L-au găsit la templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultând-i şi punându-le întrebări. Mai ales, v.51 spune: le era supus. Când era micuţ, Domnul Isus Hristos era un bun elev, a avut urechi de auzit. Când începea lucrarea mesianică, El a fost botezat de Ioan Botezătorul. În V.T., preotul când împlinea vârsta de 30 de ani îşi spăla trupul prin botez şi începea lucrarea de preot. Astfel, pentru a împlini lucrarea Sa ca Mesia El a fost botezat şi botezul Lui este botezul ascultării. Când Isus a ieşit din apă şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc toată desfătarea .” Când El a ascultat, atunci şi Dumnezeu s-a bucurat. Fără ascultare este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Deci noi trebuie să învăţăm ascultarea de la Domnul Isus şi să-i învăţăm pe alţi ascultarea. Din punct de vedere spiritual, suntem micuţi şi încă nu e târziu. De ce noi trebuie să învăţăm ascultarea şi să fim oameni ascultători? Pentru că fără ascultare este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Dumnezeu doreşte ascultarea absolută. Dacă observăm 1 Sam.15:22, prorocul Samuel a spus împăratului Saul despre importanţa ascultării:”Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele.” Dumnezeu ne-a dat acest cuvânt atunci când Saul n-a ascultat absolut şi a păcătuit. Dumnezeu doreşte ascultarea de la noi mai mult decât jertfa. Dumnezeu binecuvântează oamenii ascultători. 2 Sam. 3:1 spune: ”Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. Dar David era tot mai tare, şi casa lui Saul devenea tot mai slabă.” Acest verset compară casa lui David cu casa lui Saul. Adică casa lui Saul nu asculta de cuvântul lui Dumnezeu, pe de altă parte casa lui David asculta absolut cuvântul lui Dumnezeu. Tu vrei o binecuvântare de la Dumnezeu şi o viaţă plină de har? Să asculţi de cuvântul lui Dumnezeu ca şi casa lui David. De obicei, noi ştim bine importanţa ascultării şi ce binecuvântare ne aduce, dar noi nu ascultăm. Uneori nu ascultăm pentru că nu avem încredere în cuvântul Domnului şi datorită lăcomiei omeneşti. Alteori nu ascultăm pentru că simţim şi ne gândim că e mai corectă decizia şi voia mea decât cuvântul lui Dumnezeu. Dragii mei! Să ne gândim şi să te întrebi: tu eşti mai corect (sau mai înţelept) decât Dumnezeu?
Decizia ta e mai bună decât a lui Dumnezeu? Eşti mai puternic decât Dumnezeu? Înainte de a asculta de Dumnezeu, noi am trăit după placul nostru şi am făcut tot ce am dorit, dar nu am obţinut nimic. Azi majoritatea oamenilor spun: când cunosc bine şi înţeleg bine cu capul meu, atunci ascult. Vreau să te întreb: când erai mic, tu ai ştiut toate materiile de la şcoala generală şi apoi ai început şcoala? Tu ai ştiut dinainte ce se studiază la facultatea ta de aceea ai început studiile? Tu ai ştiut de la început ce înseamnă căsnicia şi viaţa în familie şi apoi te-ai căsătorit? Tu ai ştiut tot ce ţi se cere la serviciu şi apoi te-ai angajat? Nu. Nu am ştiut dinainte, dar crezând am început. Ca noi să ascultăm de Domnul 100%, să considerăm că nu suntem deştepţi şi oameni perfecţi. Când era David adolescent, el a aflat că Goliat a sfidat oştirea lui Dumnezeu. Goliat era înalt şi avea sabie, coif şi suliţă, dar David fără armătură s-a dus la Goliat. Din punct de vedere omenesc, David era nebun, dar a crezut în Dumnezeu şi i-a tăiat capul lui Goliat. Când Saul n-a ascultat de Dumnezeu, atunci Duhul lui Dumnezeu a părăsit casa lui Saul şi Dumnezeu l-a uns pe David să devină împărat. David a avut ocazia de multe ori să-l omoare pe Saul şi să devină împărat, dar David n-a făcut aşa. Mai ales, după ce a murit Saul David trebuia să devină împărat şi să se ducă în capitală şi toată lumea voia ca David să devină împărat, dar David întreabă pe Domnul: Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda? Domnul i-a răspuns: suie-te. Şi David a zis: Unde să mă sui? Domnul a răspuns: La Hebron. În fiecare moment, David întreabă pe Domnul. Oamenii din jurul lui vor să devină David împărat, dar David întreabă pe Domnul. Viaţa lui David era viaţa ascultării. David ascultă şi umblă după vocea lui Dumnezeu. !!Vocea Lui e un turn mare şi puternic M-a desprins de tot ce e pământesc El vorbeşte vântului; mării-nvolburate Când aud Vocea Lui mă liniştesc. Vocea Lui se aude Ea îmi dă har deplin şi bucurii Este vocea care dă siguranţă Şi o voi asculta zi de zi!!
Dacă observăm viaţa lui Avraam, el a răspuns Da întotdeauna la cuvântul lui Dumnezeu. Tot la fel, Avraam n-a ştiut şi n-a înţeles cu capul lui, dar a ascultat de Dumnezeu. Când Dumnezeu a zis lui Avraam să iasă din ţara, din rudenia şi din casa tatălui său, el n-a zis că nu poate sau „mai târziu”, ci el a zis Amin!. Avraam nu se dezvinovăţeşte la cuvântul lui Dumnezeu şi ascultă imediat. Aceasta este credinţa lui Avraam. Când Avraam a trăit după promisiunea lui Dumnezeu, atunci a primit darul preţuit de la Dumnezeu, pe Isaac. Avraam l-a iubit foarte mult şi făcea plimbare cu el îndelung. Dar într-o zi, Dumnezeu l-a pus la încercare: “Avraame! Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubeşti, pe Isaac şi adu-l ardere de tot.” “Ardere de tot” înseamnă să îl taie şi să îl ardă în foc. A asculta această poruncă este foarte greu. Isaac este fiul iubit, singurul său fiu şi moştenitor. Mai ales, Dumnezeu promisese să ridice mulţi urmaşi lui Avraam prin Isaac. Dumnezeu nu l-a întrebat dacă vrea să-l dea pe Isaac ca ardere de tot, ci i-a poruncit. Avraam a adus jertfă pe Isaac pentru că el a socotit că Dumnezeu poate să-l învieze chiar şi dintre cei morţi. Aici cuvântul “a socoti” nu se referă la gândirea omenirii păcătoase, ci la înţelepciunea spirituală. Când Avraam a primit încercare de la Dumnezeu, s-a gândit şi ce semnificaţie are. Avraam a ascultat şi a legat pe fiul său şi l-a pus pe altar. Din punct de vedere omenesc, Avraam era nebun. Noe a făcut o corabie imensă timp de 120 de ani după porunca lui Dumnezeu. Ascultând porunca lui Dumnezeu, el a cheltuit avuţia şi timpul vieţii lui. Din punct de vedere omenesc, Noe era nebun ca şi Avraam. Dar Dumnezeu a binecuvântat pe Avraam, pe Noe…
Doi, ascultarea e obiceiul sfânt al lui Isus pe care l-a învăţat prin suferinţă. Dumnezeu te iubeşte foarte mult şi doreşte ca tu să devii un om ascultător. Iar pentru a deveni un om ascultător, El te antrenează şi foloseşte o metodă: suferinţă. Dacă observăm în Psalmul 119:67 se spune: „până când n-am fost adânc mâhnit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău.” Suferinţa ne ajută şi ne mută de la neascultare la ascultare. Chiar dacă noi credem în Isus, totuşi avem suferinţă şi tulburare. În momentul în care aveam credinţă în Isus, noi intrăm în şcoala ascultării şi prin suferinţă noi vom învăţa ascultarea. Deci când vine suferinţa, nu murmuraţi, ci bucuraţi-vă. În Evrei 5:8,9 spune că şi Domnul Isus a învăţat ascultarea prin suferinţă. Dacă El a învăţat ascultarea prin suferinţă, şi noi trebuie să învăţăm ascultarea prin suferinţă. Credincioşii din vechime au învăţat ascultarea prin suferinţă: în secolul 2, Policarp a păzit puritatea credinţei în timpul persecuţiei imperiului roman. Romanii i-au zis că dacă se leapădă de Isus îl vor elibera. Dar Policarp a hotărât calea martirului mărturisind că Domnul Isus nu l-a lepădat niciodată, deci nici el nu-L poate lepăda. Policarp a învăţat viaţa lui Isus care a suferit şi a ascultat până la moarte de cruce. Păstorul Bonhoeffer (04.02.1906-09.04.1945) era german şi a murit în închisoare în timpul lui Hitler. N-a renunţat la credinţa în Isus indiferent de suferinţa prin care a trecut. În închisoare el a scris o poezie: „Cine sunt eu?
Această întrebare râde de mine. Oh! Dumnezeule. Tu mă cunoşti. Eu sunt al tău.” Înainte de a muri el a zis aşa: pentru mine azi e ultima zi, dar acesta este începutul. Numai prin ascultare putem experimenta puterea lui Isus şi putem înţelege planul şi suveranitatea Lui. Samuel spune: “ascultarea face mai mult decât jertfele.” Dumnezeu foloseşte omul ascultător în lucrarea Sa.
Trei, ascultarea e obiceiul sfânt al lui Isus prin care împlineşte voia lui Dumnezeu. Dragii mei! De ce a asculta de Domnul e important? Bineînţeles, ascultarea ne aduce putere, binecuvântare şi ne ajută să fim desăvârşiţi. Mai ales, ascultarea ne ajută să urmăm şi să trăim după voia lui Dumnezeu. Pentru a ne mântui din păcatul lumii, a lua crucea este voia lui Dumnezeu. Pentru acest lucru a venit Isus şi S-a rugat. În textul de azi, v.7 spune despre rugăciunea Lui: El este Acela care în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui.” În noaptea aceea, care este rezultatul rugăciunii Lui? El S-a rugat aşa: ”facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Pentru a împlini voia răscumpărării lui Dumnezeu, El a suferit şi a murit la Golgota. Prin moartea pe cruce a trăit viaţa ascultării care a împlinit voia lui Dumnezeu. V.9 spune: ”şi fiind făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei care Îl ascultă Urzitorul mântuirii veşnice.” Pentru ordinea familiei sau fericirea familiei, este datoria soţului faţă de soţie, datoria soţiei faţă de soţ şi datoria copiilor faţă de părinţi. Care este datoria soţiei faţă de soţ? Supunerea pentru că soţul e capul familiei. Pentru ordinea bisericii avem nevoie de ascultare. Eşti gata să trăieşti viaţa ascultării în familie, în biserică? Tu umbli şi trăieşti zi de zi ascultând glasul Lui? Oare Dumnezeu văzând ascultarea ta poate mărturisi aşa? „Tu eşti fiul Meu preaiubit; în tine Îmi găsesc toată desfătarea.” Cu adevărat, cu inima deschisă poţi cânta acest cântare? „Doamne, precum vrei, aşa fă Tu. Tu eşti Olarul, iar eu lutul. Fă-mă ca să fiu pe placul Tău, acum când stau la cuvântul Tău.” Până acum, dacă am înţeles bine cu capul am ascultat, dar dacă nu am înţeles bine, n-am ascultat. Dar de acum să învăţăm ascultarea lui Isus prin suferinţă. Ascultarea lui Isus este 100% voia lui Dumnezeu. Datorită ascultării lui Isus noi avem viaţa veşnică. Să cunoşti faptul că Isus Hristos, creatorul a învăţat ascultarea prin suferinţă la Golgota. Să cunoşti faptul că ascultarea face mai mult decât jertfele.
Amin!