DĂ-MI ŢINUTUL ACESTA DELUROS – Iosua 14:6-15

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze anul universitar 2008-2009 şi mai ales, pe studenţii de anul întâi. Când începe anul universitar, toţi studenţii vor să ia medie mare şi bursă, iar cei din ultimul an doresc mai ales să găsească un serviciu bun. Vreau să te întreb: când o să împlineşti vârsta de 85 de ani, ce dorinţă şi plan crezi că o să ai? Aş dori să învăţăm credinţa bătrânului Caleb şi spiritul de a încerca imposibilul.
 Înainte de a intra în ţara făgăduinţei, unde curge lapte şi miere, poporul a stat 40 de ani în pustie. Apoi, ca să cucerească cetăţile din Canaan, poporul Israel a luptat împotriva canaaniţilor cam 5 ani. Însă n-au cucerit toate cetăţile, dar Iosua a început să împartă prin sorţi pământul pe care l-a luat. După sorţi ei au luat pământul, dar în acel moment un bătrân a venit la Iosua şi, fără să tragă la sorţi, a cerut: dă-mi ţinutul acesta deluros. El era Caleb, bătrânul în vârstă de 85 de ani. De ce Caleb a cerut pământul fără sorţi? Prin acest text, noi putem învăţa exemplul lui şi credinţa lui Caleb.

Cine era Caleb care a strigat: dă-mi ţinutul acesta deluros?

Unu, Caleb era un om credincios. Acum vârsta lui era de 85 de ani, totuşi credinţa lui era statornică, nu se schimbase. Pe scurt, Caleb a trăit prin credinţă apucând cuvântul făgăduinţei lui Dumnezeu. Dacă observăm în Numeri 14:24, Dumnezeu mărturiseşte despre Caleb: robul Meu Caleb are un alt duh şi M-a urmat în totul, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni. Acesta este cuvântul binecuvântării şi făgăduinţei lui Dumnezeu faţă de Caleb. În v.8b, Caleb mărturiseşte aşa: eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu. În v.9b, Moise mărturiseşte despre Caleb: ai urmat în totul pe Domnul, Dumnezeul meu. În v.14, Iosua mărturiseşte despre Caleb: pentru că Caleb urmase în totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. Caleb în viaţa lui a apucat cuvântul lui Dumnezeu şi a avut credinţă în El. El a crezut că dacă Domnul este cu poporul Israel poate cuceri cetăţile Canaanului. El a crezut că poate totul în Dumnezeu, care îl întăreşte. Cu adevărat, prin credinţă în Dumnezeu, Caleb a avut multe experienţe şi a cucerit cetăţile. Când Caleb avea vârstă de 40 de ani, Moise, slujitorul lui Dumnezeu şi conducătorul lui Israel a ales 12 bărbaţi din 12 seminţii ale lui Israel ca să cerceteze ţara Canaan. Atunci Iosua şi Caleb au fost trimişi să cerceteze ţara. Moise, trimiţându-i, le-a dat o misiune: vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sunt cetăţile în care locuieşte: dacă sunt deschise sau întărite; cum este pământul: dacă este gras sau sterp…  S-au întors de la cercetarea ţării după 40 de zile şi au ajuns la Moise şi la toată adunarea fiilor lui Israel. În afară de Caleb şi de Iosua, adică 10 soli i-au istorisit şi i-au spus: ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere. Dar poporul care locuieşte în ţară este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac. Datorită istorisirii lor, poporul Israel s-a tulburat. Dar Caleb a potolit poporul înaintea lui Moise şi zis: Hai să ne suim cu îndrăzneală şi să punem mâna pe ţară, căci putem s-o cucerim. Dar bărbaţii care se suiseră împreună cu el au zis: nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi. Ei mai spuneau: ţara pe care am străbătut-o ca s-o cucerim este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi am mai văzut acolo pe uriaşi, pe fiii lui Anac: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste. Atunci toată adunarea a ridicat glasul şi a ţipat; şi poporul a plâns în noaptea aceea.

Dar Iosua şi Caleb au vorbit întregii adunării a fiilor lui Israel, spunând: ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o cucerim este o ţară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: o ţară în care curge lapte şi miere. Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca; Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei (Numeri cap.13,14). Cei zece care nu aveau credinţă în Dumnezeu spuneau: faţă de ei parcă eram nişte lăcuste, muşte, broaşte; dar Caleb şi Iosua spuneau având credinţă în Dumnezeu: îi vom mânca, ei sunt ca mămăligă. Toţi cei 12 soli au văzut acelaşi lucru, dar Iosua şi Caleb au văzut pe Dumnezeul Cel atotputernic şi creator care stăpâneşte pe acest pământ. Iosua şi Caleb au văzut puterea lui Dumnezeu. Caleb a avut credinţa că Dumnezeu este cu el şi cu poporul lui Israel. Dragii mei! Să-L apucaţi pe Dumnezeu ca şi Caleb. Pe scurt, credinţa lui Caleb în Dumnezeu era statornică şi neschimbată. Caleb a urmat în totul pe Domnul, Dumnezeul nostru. Un prieten al meu, era vecin când eram în şcoală, a luat mereu premiu la şcoala duminicală, dar când a ajuns la liceu a lăsat credinţa în Dumnezeu. Unii înainte de căsătorie au râvnă pentru Domnul, dar după căsătorie pierd râvna evangheliei. Unii erau credincioşi acasă, dar când stau singuri departe de casă îşi pierd credinţa. Unii în tinereţe slujesc Domnului, dar când ajung în vârstă îşi pierd dorinţa. Dar în acest text, Caleb L-a iubit pe Dumnezeu neschimbat şi a avut credinţă în El la fel când avea vârsta de 40 de ani sau 85 de ani. Dragii mei! Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să avem această credinţă şi să restabilim dragostea dintâi. Nu cumva râvna pentru Domnul Isus pe care ai avut-o la început s-a răcit sau ai pierdut-o? Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci. Astfel, să avem credinţă în El neschimbat. Caleb nu s-a îndoit de puterea şi făgăduinţa lui Dumnezeu. Caleb a crezut că Dumnezeu este cu el oriunde. Credinţa lui era aceeaşi ieri şi azi şi mâine. Deci el poate mărturisi: eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.

Doi, Caleb a avut gândirea posibilă sau pozitivă. Vezi versetele 11 şi 12: ”Şi astăzi, sunt aşa de tare ca în ziua când Moise m-a trimis; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru a intra şi a ieşi. Dă-mi dar ţinutul acesta deluros despre care Domnul a vorbit în timpul acela; căci am auzit că acolo erau anachimi şi că erau cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine şi-i voi izgoni, aşa cum Domnul a spus.” El era un om credincios şi un om care se gândea la ceea era posibil. Acum Caleb avea vârsta de 85 de ani, totuşi spunea că e sănătos, are putere pentru luptă. El spunea că, chiar dacă anachimii sunt tari şi erau cetăţi mari şi întărite, le poate cuceri dacă Domnul este cu el. 10 soli au istorisit că faţa ei parcă eram nişte lăcuste, dar Caleb a zis: îi vom mânca, Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei. Caleb a avut un raport pozitiv şi care arăta ce este posibil. Caleb era un om care avea gândirea pozitivă şi vedea posibilul prin credinţă în Dumnezeu.

Trei, Caleb era un om curajos. Caleb n-a avut teamă şi frică faţă de anachimi pentru că el a crezut că Dumnezeu Cel atoputernic este cu el. Curajul vine de la credinţa cu care credem în Dumnezeu. Când David era băieţandru având credinţă în Dumnezeu l-a omorât pe Goliat. El fără armătură s-a apropiat de Goliat şi cu nişte pietre, atunci Goliat a râs de el, pentru că nu vedea în el decât un copil: ce, sunt câine, de vii la mine toiege? a zis Goliat. Dar David a zis: tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor. Băieţandrul David a crezut în Dumnezeu, şi atunci nu s-a temut de Goliat. Caleb avea vârsta de 85 de ani şi era un bunic bătrân. El nu s-a uitat la el însuşi, la situaţia lui, ci L-a privit pe Dumnezeu. El a crezut că Dumnezeu Cel viu este cu el. Când el a avut credinţă în Dumnezeu, atunci a avaut curajul adevărat. Dragii mei! Nu vă temeţi de nimic şi să nu vi se tulbure inima, ci aveţi credinţă în Dumnezeu şi în Isus Hristos. Caleb a apucat făgăduinţa lui Dumnezeu în orice situaţie, el l-a crezut pe Dumnezeu cel atotputernic, el a avut gândirea posibilului şi a avut curajul adevărat în Dumnezeu. El actual era bătrân, dar spiritul era ca al unui tânăr, şi ca la 20 de ani, el a avut spiritul de a încerca imposibilul. Tu ai 20 de ani, eşti foarte tânăr. Să încerci prin credinţă imposibilul şi să ai o viziune mare în Domnul Isus! William Carey era pantofar dar a avut o viziune pentru misiunea Domnului şi a zis două puncte: aşteaptă de la Dumnezeu lucruri mari; încearcă pe Dumnezeu cu lucruri mari. În viitor, chiar dacă ai părul alb, totuşi încearcă imposibilul ca şi Caleb.

Ce fel de ţinut deluros era cel pe care Caleb l-a cerut lui Iosua? Ţinutul deluros pe care Caleb l-a cerut de la Iosua este ţinutul Hebron. Ţinutul Hebron se află la 30 km sud-vest de Ierusalim şi era deluros. Dacă observăm în Geneza 13:18, Avraam a locuit la Hebron şi acolo a zidit un altar Domnului. Apoi el, soţia lui, Isaac, Iacov şi Iosif au fost îngropaţi în Hebron. Dacă observăm în Numeri, Moise a promis că îi va da lui Caleb acest ţinut, de aceea Caleb aducându-şi aminte de acest promisiune, fără sorţi cere de la Iosua acest ţinut. De fapt, era grea să cucerească acest ţinut deluros pentru că anachimii locuiau acolo şi ei erau mari şi puternici. Dar el a vrut să ia pământul pe care Dumnezeu l-a promis. „Dă-mi ţinutul acesta deluros”. Pentru noi ţinutul acesta deluros care este? Din punct de vedere spiritual, Dumnezeu ne-a dat lumea aceasta să o cucerim cu evanghelia Lui. Dumnezeu ne-a dat campusul acesta ca ţinut deluros să-l cucerim cu evanghelia lui Isus Hristos. Astăzi mulţi tineri trăiesc fără credinţă, necredinţa lor e tare, mândria lor faţă de cuvântul lui Dumnezeu e împietrită ca şi anachimii. Când am început lucrarea Domnului în campus, am ştiut că tinerii studenţi sunt frumoşi, deştepţi, capabili de mult mai multe decât mine, dar am crezut că ei au nevoie de evanghelia lui Isus şi evanghelia lui Isus le poate transforma viaţa. Noi putem cuceri acest campus prin evanghelie. Pentru evanghelizarea campusului, să ne rugăm şi în acest semestru să mergem în campus şi în cămine să vestim evanghelia lui Isus Hristos. Deja Dumnezeu ţi-a dat ţinutul acesta deluros, campusul, să-l cucerim cu evanghelia lui Isus.

Cum a cucerit Caleb ţinutul acesta deluros?

Domnul va fi, poate, cu noi şi vom cuceri, aşa cum Domnul a spus.
Dacă Domnul este cu noi, putem cuceri. În v.12 Caleb mărturiseşte: chiar dacă acolo erau anachimi şi erau cetăţi mari şi întărite, dacă Domnul este cu mine îi voi izgoni. El a crezut că Dumnezeu este cu el, deci el a fost convins că poate cuceri. Dragii mei! Cum putem cuceri campusul şi lumea aceasta sau cursurile? Dacă tu umbli cu Dumnezeu cel atotputernic, este posibil. Cum poţi avea victorie, binecuvântare şi putere? Când Dumnezeul victorios, sursa binecuvântării, şi Dumnezeul cel puternic este cu tine, atunci poţi. În Efeseni Pavel se roagă pentru fraţii din Efes aşa: Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă. Poporul Israel voia să intre în ţara făgăduinţei, dar locuitorii şi anachimii îi deranjau. Când tu vrei să mărturiseşti despre Isus în faţa studenţilor, când vrei să mergi la studenţi cu evanghelia lui Isus, tinerii vor respinge evanghelia şi îşi vor astupa urechile. Şi ne este frică sau teamă să-i întâlnim pe studenţi, dar nu vă temeţi, Domnul Dumnezeul cel viu şi puternic este cu voi. Chiar dacă nepăsarea, ignoranţa spirituală şi sistemul valorii lumesc sunt tari, totuşi Dumnezeu este cu tine şi tu le poţi cuceri cu evanghelia. În zilele lui Pavel, romanii se lăudau cu puterea şi grecii cu filozofia şi cultura elenă. Dar Pavel a crezut că evanghelia lui Isus e mai puternică decât puterea lumii şi elenismul. Dragii mei! Să ne rugăm ca Hristos să locuiască în inimile noastre. Să ne rugăm ca Dumnezeu să fie cu noi şi să umblăm cu El. Când Caleb a urmat în totul pe Dumnezeu, atunci a cucerit ţinutul acesta deluros. Caleb mărturiseşte: am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu. Ce minunată mărturisire! Pavel strigă în temniţa din Roma: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar una fac: uitând ce este în urma mea şi aruncând-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Chiar înainte de a fi decapitat, el a strigat: M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care iubesc arătarea Lui” (2 Tim.4:7). Dragii mei! De la început până la sfârşit să trăim prin credinţă şi să-L iubim neschimbat pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos şi să-L urmăm în totul. Bătrânul Caleb era un om credincios, el a apucat toată viaţa cuvântul lui Dumnezeu, avea gândirea posibilă şi pozitivă, era un bătrân curajos şi sănătos. El a urmat în totul pe Domnul, Dumnezeul lui. Acest bătrân a strigat: dă-mi ţinutul acesta deluros. El a vrut să cucerească ţinutul pe care Dumnezeu l-a promis. Dumnezeu Cel viu, Cel atotputernic doreşte ca tu să cucereşti campusul acesta cu evanghelia lui Isus Hristos ca şi Caleb. Dumnezeu doreşte ca tu să trăieşti o viaţă minunată şi să vesteşti evanghelia. Tu ai dorinţa şi râvna pentru Domnul Isus ca şi Caleb? Chiar dacă tu ai părul alb, eu vreau ca tu să ai inima tânără, curajoasă şi să vezi ceea ce este posibil prin credinţa în Dumnezeu. Toată viaţa noastră să-L urmăm pe Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu să ne întărească să trăim ca Caleb.

Amin!

Top